Numele sau se afla in stransa legatura cu cel al indienilor care locuiau in trecut tinuturile respective. Astfel, in sec. al XVI-lea, cand spaniolii au pus stapanire pe regiunea Anzilor, au denumit acest animal chinchila, dupa numele indienilor “chincha”. Ulterior, spaniolii au realizat cat de valoroasa este blana chinchilei si au inceput o adevarat campanie de exterminare a acesteia, vanand-o in scopuri comerciale. In acest fel, milioane de blanuri au fost importante in intreaga lume, dupa care exemplarele vii au inceput sa fie crescute in SUA, Europa si in anumite tari africane. Dupa cum se apreciaza de catre specialisti, la momentul actual, cresterea chinchilei cunoaste o mare dezvoltare pe plan mondial.
In Romania nu exista o traditie in domeniul cresterii si ingrijirii acestui pretios animal. Pentru a actiona in cunostinta de cauza, crescatorul trebuie sa cunoasca anumite particularitati biologice ale acestei specii.
Chinchila este un animal nocturn, desfasurand majoritatea activitatilor noaptea (mananca, bea apa, se misca, se reproduce), iar ziua se adaposteste printre stanci, unde dormiteaza. Trebuie sa stiti ca este un animal sensibil, care reactioneaza la tot ceea ce ii modifica brusc obiceiurile. In liberatate obisnuieste sa fuga in caz de pericol, insa in captivitate, in cazul in care este deranjata, nu are alta scapare decat sa-si abandoneze parul in mana celui care o prinde.
In cresterea chinchilei, porniti de la considerentul ca nu este un animal domestic, ci unul imblanzit, iar comportamentul lui va depinde in mare masura de cel al ingrijitorului. Astfel ca este recomandat sa va comportati cu blandete, sa-i asigurati un ambient calm si linistit, sa evitati gesturile bruste, zgomotele stridente, strigatele etc. In unele crescatorii exista un obicei amuzant, dar eficient: acela de a bate usor la usa adapostului inainte de a intra, astfel incat chinchilele sa nu fie speriate si sa isi poata continua odihna.
Atunci cand doriti sa examinati animalul acesta trebuie prins cu grija de baza cozii si pus in sprijin cu membrele anterioare pe antebratul disponibil al ingrijitorului si cu gatul asezat intre degetul mare si cel aratator deschise in forma de V, fara sa fie bruscat sau strans. Astfel, cand mana pivoteaza, animalul se rostogoleste pe spate, pozitie in care poate fi examinat sau tratat. In mod normal chinchilele nu musca, deci le puteti prinde cu mana libera. In caz contrar, folositi manusi groase, de contentie. Alte modalitati de a le prinde ar fi folosind ambele maini, in forma de cupa sau prin introducerea mainii in cusca animalului si prinderea lui cand acesta isi aseaza labutele in palma dvs., aceste procedee fiind folosite in cazul chinchilelor blande si obisnuite cu ingrijitorul.
Un aspect important in mentinerea sanatatii chinchilelor il reprezinta baile de nisip sau de puf de marmora. Pentru a se putea rostogoli in voie, baile trebuie sa fie spatioase, de preferat confectionate din tabla galvanizata sau sticla, pentru ca animalul sa nu-si murdareasca blanita. In caz contrar, revopsiti baia de la primele semne de aparitie a ruginei. Nu exista o regula fixa in privinta frecventei bailor, unii crescatori lasand baia in permanenta la dispozitia chinchilelor, altii folosind-o de 2-3 ori pe saptamana. Retineti, insa, ca femelele gestante nu trebuie imbaiata cu o saptamana inainte de fatare, pentru a evita infectiile vaginale. Aceasta regula se aplica si in cazul animalelor ranite.
Un program corect de ingrijire al chinchilelor, include urmatoarele activitati zilnice: controlul animalelor si al dejectiilor; introducerea in interiorul adapostului a bailor de nisip, timp de 30 min (periodicitatea poate fi si mai mare); distribuirea apei; curatarea custilor; curatarea gratarelor (sertarelor de metal) de dejectii; administrarea hranei concentrate (1lingura/individ); administrarea fanului (1mana/individ) sau a nutretului verde (salata, varza creata, frunze de morcov sau de telina, mar, par, caise, papadie etc.); controlul custilor; tratarea animalelor bolnave; inregistrarea in carnetul crescatoriei a lucrarilor efectuate; aerisirea adapostului (dimineata, pentru a nu deranja animalele de la odihna).
Conform specialistului german Harry Eckardt o chinchila sanatoasa are mersul „ca pe sarma”, urechile indreptate in sus, coada frumos arcuita, ochii larg deschisi si stralucitori. Exemplarele suspecte de boala au capul aplecat, spatele cocosat, un aspect somnolent. Daca animalul are botul umed este suspect de raceala. O modalitate de a depista exemplarele bolnave este aceea de a examina dejectiile. Astfel, daca o chinchila are urina de culoare inchisa sau rosu aprins este suspectata de boala - urina normala are culoarea alb-galbuie. De asemenea, daca fecalele sunt moi, animalele pot suferi deranjamente digestive si se trateaza prin administrarea de maceste sau afine uscate.
ma numesc szabo arpad si as dori foarte mult sa ma ocup de cresterea chinchilelor,pentru aceasta as dori sa fiu ajutat cu odonatie cat de mica numeric de animale. va rog nu ma intelegeti gresit nu sant un cersetor, am fost operat de cancer de colon si ma gandesc ca as reusi sa imi mai adaug la timpul liber ca pensionar si cateva clipe frumoase petrecute in compania acestor animale. daca cineva ma va citi poate lua legatura cu mine la telefon 0753558577 sau 0769230350. va multumesc!
RăspundețiȘtergere