Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai

Draga mama si tata,

Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter,
Hans, Annemarie, Karin si Andreas.

Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se
inroleze si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile.

La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana
la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu
trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de
micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut
focul…

Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle,
dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa
cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care
beau doar cafea.

Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un
mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu
camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta.
Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat.

Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la
tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare
decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage
inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te
intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o
vesnicie…)

Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar
trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am
probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am
1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg.
Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci
si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.

Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca
nu prea mai sunt locuri.

Va imbratisez cu drag,

Fiica voastra Maria